De ce nu se face o sală polivalentă în Bucureşti? S-a investit mult sau puţin în CSM Bucureşti? Răspunde Alexandru Dedu, preşedintele FRH

10 oct 2018 4776 afişări Comentează şi tu Handbal
De ce nu se face o sală polivalentă în Bucureşti? S-a investit mult sau puţin în CSM Bucureşti? Răspunde Alexandru Dedu, preşedintele FRH

În prima parte a interviului cu Alexandru Dedu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal, aţi putut citi despre naţionalele de handbal şi despre aducerea în România a celor doi „Mourinho”, Xavier Pascual şi Ambros Martin. În episodul de azi, Dedu ne spune părerea sa despre lipsa unei săli polivalente în Bucureşti şi explică de ce a susţinut un proiect gen CSM Bucureşti, cu rezultat final câştigarea Ligii Campionilor, în detrimentul unui proiect de jos în sus.

La Sports Business Academy vin oameni care vor să lucreze în sport business. Poate ar trebui să căutaţi şi pe acolo specialişti.
Sigur că da. Noi deja am început să cristalizăm o echipă frumoasă la FRH. Sunt oameni tineri, deschişi. E ok.

Aveţi departament de marketing, de publicitate?
Da, avem. Aş vrea să fie mai mare, aş vrea ca Marketing-PR-Sales să fie de sine stătător. Văd aşa, într-un viitor mediu, un departament de 7 oameni. Depinde foarte mult de capacitatea de a-i plăti.

Despre ce vei vorbi la SBA?
Voi discuta mai întâi cu iniţiatorii acestui proiect şi voi afla ce-i interesează pe oamenii prezenţi în sală. Dacă vor să discutăm despre o carieră de sportiv profesionist, nicio problemă.

În general, se vorbeşte despre succes, despre o carieră de succes, în sport sau în sport business...
Îmi este uşor să vorbesc despre asta, pentru că am o experienţă şi nu este nimic de ascuns. Ăsta-i avantajul sportivilor, că totul este la vedere.

„Sportul nu prea minte!”

Mai puţin salariile...
Nici măcar. N-am nicio problemă nici cu partea salarială. Sportivii au un avantaj, care poate fi şi dezavantaj. Noi nu putem spune: „Lasă, mă, că o să vezi tu, o să fac, o să dreg”. Nu! Noi mâine trebuie să arătăm şi să facem. Sportul nu prea minte. Şi mai avem un mare avantaj, noi, sportivii. Foarte puţine categorii de oameni au şansa să aibă două cariere. Pentru mine e o provocare. Dacă reuşeşti în sport, iar apoi ai o altă carieră, mi se patre senzaţional pentru o viaţă de om.

Mai am o temă importantă pe care ţi-o supun atenţiei. De ce se fac stadioane de fotbal la Craiova, Târgu Jiu, Cluj, Alexandria, Bucureşti, dar nu putem face o sală polivalentă? Ai discutat cu miniştrii sporturilor din ultima vreme, cu actualul ministru? Ce piedici sunt? De ce nu reuşim?
Sunt discuţii fără număr. În procedura de construcţie a unei săli polivalente, suntem incluşi şi noi, pentru că suntem întrebaţi ce caracteristici trebuie să îndeplinească etc. De când sunt preşedinte, am tot semnat şi trimis... Apropo, Craiova a făcut şi o sală.

„Oameni gospodari la Cluj şi Craiova”. Bucureştiul ce aşteaptă?

Înseamnă că banii există...
Eu cred că vorbim despre oameni gospodari. Uită-te la Cluj! Ce-a devenit Clujul?

Cu doamna primar n-ai încercat să vorbeşti?
Bucureştiul e special. Pentru bugetul Bucureştiului, o sală de 15.000 de locuri ar fi o investiţie super. Noi tot discutăm despre fântânile alea, că s-au făcut, mor de drag că s-au făcut. Barcelona are nişte fântâni de mori. Noi de ce să nu avem? Dar costă. Frumuseţea şi calitatea costă. Ne dăm de ceasul morţii câţi bani s-au cheltuit... Hai să vedem bugetul Bucureştiului, care este efortul să ai o sală de 15.000 de locuri, şi o să vedem că este aproape nimic. Vorbim despre a fi gospodar. Observ cu stupefacţie faptul că nu se realizează ce a făcut Clujul cu acele baze sportive. Hotelurile sunt ocupate pe întreaga perioadă a anului. Toate afacerile conexe care înfloresc şi cum creşte oraşul, pentru că există o infrastructură. Craiova la fel, umple stadionul, umple sala. Sunt modele sub nasul nostru.

Dar nu mi-ai răspuns, nu poţi să vorbeşti cu doamna primar?
Să vorbesc ce? Lucrurile sunt mai mult decât evidente. Cât mai mare interes să ai, când ai unul dintre cele mai puternice cluburi din Europa la nivel feminin, dar care nu are identitate, nu are casa lui.

Apropo de CSM Bucureşti, iată că sunt bani. S-a investit ceva în acest club.
Suma investită este mică în raport cu rezultatele avute.

„Din nimic, un club a câştigat Liga Campionilor!”

Mie mi se pare mare, faţă de ce probleme sunt prin Bucureşti. Mie mi se pare că s-au băgat bani mulţi în proiectul CSM.
Nu, deloc! Deloc! Crede-mă! Ideea e că practic din nimic un club a câştigat Liga Campionilor. Noi nu realizăm. Avem trofeul Ligii Campionilor la handbal în România.

Eu văd altfel lucrurile, să se pornească de jos şi să se ajungă la trofeul Ligii Campionilor. De la copii şi juniori, iar apoi să aducem jucătoare de afară.
Ca să porneşti de jos, sistemul nu este ok. Şi atunci, tu, ca manager, trebuie să găseşti pârghiile prin care încerci să-l dregi. Pentru ca acei copii şi părinţii lor, care nu mai au interes pentru sport, să vină către sport, trebuie să le dai ceva de care să se agaţe. Oamenii sunt interesaţi în momentul de faţă de performanţă şi de viitoarele beneficii ale copiilor lor. Faptul că fetele de la CSM au câştigat Liga Campionilor a făcut ca oamenii să vorbească despre handbal şi să-şi ducă apoi copiii spre acest sport.

Normal că sunt şi lucruri bune...
Măi, omule, nu că sunt şi lucruri bune... Trebuie să rupi odată griul ăsta în care ne zbatem.

Eu n-am zis să nu îl rupem, ci să fi pornit altfel.
Cum să porneşti şi cu cine?

Cu cine umplem o „polivalentă”

Păi cu o sală polivalentă, de exemplu.
Cu cine umpli sala aia polivalentă şi cu cine joci în ea? Îţi spun eu cu cine, cu Metallica, cu Scorpions. Cu cine? Ca să ai 15.000 de oameni la un meci, cu naţionala şi cu alte câteva echipe.

Şi cu tenisul...
Şi tenisul! Dar sunt singulare. Dacă nu era Halep, n-o umpleai. Dacă nu era CSM, n-o umpleai. Cu cine s-o umpli? CSM este o consecinţă a politicii pe care eu am început-o. Vrei să-ţi spun cum şi de ce?

Normal!
Nu, că m-ai provocat şi trebuie să-ţi dau câteva răspunsuri. Oltchim?

Oltchim – artificial.
Da, dar vorbim despre Oltchim şi despre Chimistul, care au dominat handbalul feminin vreo 30 de ani.

Dar era o singură echipă.
Asta e ideea! Ne trebuie un campionat, ne trebuie competitivitate. Ca handbalul să crească, şi a crescut în ultimii ani, trebuia să avem un campionat vizibil. Dar cum îl facem vizibil? Făcându-l competitiv şi interesant, având vedete şi rezultate neaşteptate. Cum am reuşit să facem asta? Dând drumul unor străini să vină să joace în România. Şi masa de privitori, masa părinţilor care îşi trimit copiii la handbal cresc. În mod normal, ai dreptate, strategia trebuie să fie coerentă, multianuală, dar poate îmi spui şi mie proiecte multianuale în România, investeşti foarte mult la bază şi o să vină la un moment dat ceva sus. Cine aşteaptă, nu zic patru ani sau opt ani, cine aşteaptă un an în România?

Eu aş aştepta vreo 5 ani.
Bun, mâine eşti şef la CSM. Cât crezi că rezişti dacă nu ai rezultate? Şi-am închis discuţia. Şi-atunci, ca să poţi avea nişte rezultate şi ca să generezi bază, să generezi venituri pentru bază şi să ai speranţa punerii în aplicare a unei strategii pe care o gândeşti, trebuie să te foloseşti de uneltele pe care le ai. Şi-atunci, ce-am făcut? Mă duc sus, în vârful piramidei, unde am naţionala de fete, care are un potenţial şi are o valoare, mă duc către ligile naţionale, care sunt cele mai vizibile, încerc să le urc, să le fac şi mai vizibile, aşa fel încât toată piramida să profite.

„Dorim ca în România să joace spuma handbalului mondial!”

Am văzut că ai introdus acum regula cu străinii de top...
Nu, nu. Nu acum am pus regula. Când am dat drumul la străini, am fost prima federaţie de jocuri care a pus două criterii: 1. criteriul de valoare şi 2. taxe la FRH pentru aducerea străinilor. Cu cât aduci mai mulţi, cu atât plăteşti mai mult. Eu nu pot să opresc visul unei echipe, al unei comunităţi, de a câştiga Liga Campionilor. Dar asta costă. Orice club trebuie să se gândească bine dacă raportul preţ-calitate este ok. Acum, în noul mandat, am înăsprit condiţiile calitative, pentru că ne dorim ca în România să vină spuma handbalului mondial, de la care avem de învăţat şi de care putem avea beneficii la toate nivelurile: vizibilitate, comportament, nivelul jocului. Nu vine Gigel de pe stradă, care nu joacă la el în ţară, să câştige nişte bani în România.

Şi ultimul subiect: ai fost şi preşedinte la Ligă, şi preşedinte la Federaţie. Ne poţi lămuri?
Este foarte simplu. Am fost preşedintle Ligii Profesioniste...

Mai eşti?
Nu. Eu ştiu că atunci când îţi dai demisia, nu mai eşti în funcţie. Cu două săptămâni înainte de a alegeri, m-am autosuspendat, cu prezentarea acestei autosuspendări la FRH, pentru că nu consideram că e corect să candidez la preşedenţia Federaţiei şi să fiu şi la Ligă. În momentul în care am fost ales preşedinte al FRH, a doua zi dimineaţă, când am venit la muncă, mi-am scris demisia din funcţia de preşedinte al Ligii Profesioniste şi m-am scos din Revisal (n.r. - Registrul general de evidenţă al salariaţilor). Conform statutului Ligii Profesoniste, unul dintre vicepreşedinţi trebuia să preia funcţia de preşedinte până la noile alegeri. Eu m-am degrevat total. Noua conducere trebuia să organizeze alegeri, să înregistreze la Minister.

Şi s-au făcut?
Liga n-a mai avut activitate.

Şi s-a desfiinţat?
Bineînţeles. Eu şi să fi vrut nu mai aveam cum. Când se va termina procesul ăsta ridicol (n.r. - FRH a fost dată în judecată de un club din Bucureşti, şcoala 181, care invocă incompatibilitatea lui Alexandru Dedu la alegerile din 2014 şi 2018, din postura de preşedinte al LPH şi FRH), voi cere să fiu radiat de acolo, probabil tot în justiţie.

Şi nu e nevoie de Liga Profesionistă?
Ba da, al dracu'! Prima şi cea mai importantă regulă a unei Ligi profesioniste este ca structurile să nu fie de stat. Ori toate cluburile, în momentul de faţă, nu sunt structuri private.

Şi până acum cum funcţiona Liga?
Au fost structuri care îndeplineau această regulă.

Şi acum nu mai sunt?
Păi n-ai văzut că toţi se fac CSM-uri, HCM-uri, SCM-uri? Toate sunt structuri de stat cu bugetare directă de la autorităţile locale. Cum să faci Liga Profesionistă? Trebuie să se schimbe multe. În primul rând, legislaţia.

Ştiaţi că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului? 

.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.