EXCLUSIV | Răsturnare de situaţie. Adevăratul motiv pentru care Dragomir a plecat de la Arsenal: "Sincer, m-a deranjat asta". Interviu cu fostul "tunar" ajuns să fie antrenat de Alessandro Nesta, în Italia

9 oct 2018 11133 afişări Comentează şi tu Stranieri
EXCLUSIV | Răsturnare de situaţie. Adevăratul motiv pentru care Dragomir a plecat de la Arsenal: "Sincer, m-a deranjat asta". Interviu cu fostul "tunar" ajuns să fie antrenat de Alessandro Nesta, în Italia

Vlad Dragomir (19 ani) a făcut o alegere curajoasă în această vară şi a preferat să renunţe la reflectoarele din Anglia, de la Arsenal, pentru a avea siguranţa că prinde minute şi că are spaţiu de a evolua la Perugia, echipă care ocupă locul 11, în Serie B. Totuşi, plecarea românului de la Arsenal a lăsat un semn de întrebare, iar mijlocaşul a dezvăluit că decizia a fost a sa. 

Dragomir a plecat la 16 ani de la ACS Poli la Arsenal Londra. Conform regulilor UEFA, la acea vârstă, jucătorii nu sunt obligaţi să semneze cu cluburile ce i-au format. De altfel, preşedintele de atunci al timişorenilor, Liviu Anton, s-a făcut de râs declarând că o va da pe Arsenal în judecată. Londonezii au plătit atunci grila de 90.000 de euro bănăţenilor. După trei ani, perioadă în care fotbalistul român a avut evoluţii bune la echipa de tineret şi a şi fost rezervă la un meci de Europa League (n.r. - împotriva lui BATE Borisov), mijlocaşul a ales să joace constant la un nivel mai scăzut, dar să progreseze treptat. 

Ce înseamnă pentru tine experienţa la Perugia, într-un fotbal diferit faţă de cel în care te-ai format, cel englez?
Este o experienţă deosebită pentru un jucător de 19 ani. Fotbalul italian este total diferit celui cu care eram obişnuit în cei trei ani petrecuţi în Anglia şi consider că aduce un plus cunoştinţelor mele acumulate până la venirea aici.

Cum merg lucrurile la Perugia? Ce obligaţii ai tu în echipă? Ce sarcini ţi-a trasat Alessandro Nesta?
Am gasit la Perugia un grup bun de jucători, o echipă unita. Mi se dă libertate de acţiune în teren şi mă simt foarte apreciat. Mister (n.r. - antrenorul Perugiei, Alessandro Nesta) îmi dă multa incredere, îmi spune mereu să joc cu plăcere şi îmi cere să mă simt bine în teren şi să încerc să-mi ajut echipa prin jocul meu combinativ.

Nesta, ca fost mare jucător, te-a luat deoparte să-ţi comunice ceva în mod special?
Da, m-a încurajat foarte mult şi îmi spune mereu că am toate calităţile pentru a juca fără probleme la acest nivel. Mi-a mai spus că pentru el nu contează vârsta, ci valoarea reală arătată în teren.

Pentru noi, plecarea ta de la Arsenal a fost surprinzătoare, mai ales că se vorbea că vei avea prezenţe constante la prima echipă a „tunarilor”. Ce s-a întâmplat mai exact? Pentru că noi am rămas cu foarte multe semne de întrebare.
Sincer, m-a deranjat felul în care s-a scris în România că aş fi fost dat afară de Arsenal. Nu am fost dat afară, am avut pe masă o propunere de extindere a contractului cu încă patru ani. Am plecat de la Arsenal nu pentru că nu am mai fost dorit, ci pentru că aşa am considerat că e mai bine pentru cariera mea. Nu vreau să depind de niciun club de unde să fiu apoi împrumutat la un altul, prefer să-mi decid singur drumul în viaţă. Atât timp cât nu aveam şanse reale să joc constant în prima echipă, am decis să plec la un alt club, corespunzător nivelului real la care sunt acum şi unde pot să joc meci de meci. Şi nu îmi pare rău deloc de decizia luată, timpul urmând să demonstreze că am avut dreptate.

Sunt fotbalişti români care s-au simţit nedreptăţiţi în străinătate tocmai pentru că erau români. Ai simţit vreun moment în care cei de la Arsenal te-au nedreptăţit?
Este oarecum normal ca atunci când joci la un club din străinătate să trebuiască să munceşti dublu faţă de jucătorii de acolo pentru că sa te impui. Fiind străin, toată lumea aşteaptă de la tine să oferi un plus faţă de jucătorii localnici şi de aici se pot trage tot felul de concluzii. Vă las pe voi să apreciaţi, de la caz la caz, dacă jucătorii români sunt sau nu nedreptaţiţi în străinătate.

Consideri că meritai mai multe şanse la Arsenal?
Nu ştiu dacă meritam sau nu mai multe şanse, ştiu însă că am făcut tot ce depindea de mine. Cei de acolo au fost mulţumiţi de felul cum am muncit, altfel nu aş fi primit acea ofertă de extindere a contractului. Lumea trebuie să inţeleagă că Arsenal e un club uriaş, concurenţa este una infernală şi nu e atât de uşor să prinzi să joci la prima echipă, chiar dacă poate valoarea ta individuală te îndreptaţeşte să ajungi acolo.

După ce te-ai despărţit de Arsenal, a fost o perioadă în care presa din străinătate a vorbit despre oferte de la AS Monaco, Cagliari sau Bologna. A fost vreuna reală?
Unele da, altele nu, propuneri venite din partea unor cluburi de prima ligă care ar fi dorit să mă ia pentru a mă împrumuta apoi la alte echipe. Aşa că, analizând bine ofertele şi urmărind parcursul altor jucători împrumutaţi, am hotărât că pentru mine e mai bine să depind de un singur club, care să mă privească la modul unei investiţii reale şi care să mă propulseze în scurt timp către un club mare în poziţie de jucător deja consacrat. Dacă voiam doar un împrumut, puteam să rămân la Arsenal.

De ce ai ales Perugia?
Am ales Perugia pentru că este exact clubul de genul celui care vă spuneam. Un club cu tradiţie, interesat să lanseze tineri jucători. A contat mult şi dorinţa antrenorului de a mă avea, proiectul sportiv propus şi dorinţa mea de a demonstra într-un campionat dificil, mult tacticizat şi cu o vitrină atractivă către cluburile mari. Având în vedere că am jucat aproape în fiecare meci şi că am reuşit să şi marchez, cred că a fost o alegere bună pentru un tânăr de 19 ani care a venit aici cu dorinţa de a-şi demonstra valoarea.

Dacă la un moment dat ţi s-ar oferi oportunitatea de a reveni în ţară la CFR, FCSB sau U Craiova (n.r. - cele mai potente echipe din România din punct de vedere financiar), ai accepta?
Cu tot respectul cuvenit cluburilor menţionate, am plecat din România la 16 ani cu gândul să-mi construiesc o carieră în străinătate. Sunt mândru că am fost primul jucător român din istoria clubului Arsenal şi am de gând să continui în străinătate.

La ce echipă ţi-ai dori să evoluezi într-un anumit punct al carierei? De ce?
Vreau să se ştie că plecarea de la Arsenal nu o consider un pas înapoi, am plecat totuşi de la juniori şi am ajuns să joc la prima echipă a Perugiei. Asta în cel mai delicat moment al carierei unui jucător, mă refer la trecerea de la juniori la seniori. Drumul meu este abia la început, să nu credeţi vreun moment că am renunţat vreodata la visul meu de a juca în prima echipă a unui club de talia lui Arsenal. Dacă nu cumva chiar acolo. Cariera în fotbal este una relativă, în şase luni de zile poţi să ajungi si sus, dar si jos. Iar eu îmi doresc să ajung să joc la un club de top din Europa, oricum s-ar numi. E nevoie doar de răbdare pentru a parcurge corect fiecare etapă a carierei.

O ultimă întrebare. Ce ai alege între o promovare cu Perugia în Serie A sau un transfer la o echipă puternica?
Pentru acest an mi-aş dori să contribui la promovarea cu Perugia în Serie A. Asta mi-ar aduce automat oferte importante sau, dacă nu, măcar posibilitatea de a juca in Serie A.

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.