Şase concluzii după calificarea naţionalei de tineret la Euro. Vlad Măcicăşan, după România - Liechtenstein 4-0

17 oct 2018 8019 afişări Comentează şi tu Tineret
Şase concluzii după calificarea naţionalei de tineret la Euro. Vlad Măcicăşan, după România - Liechtenstein 4-0 Foto Alex Dobre - Mediafax

Am simţit că ne întoarcem în timpurile în care aşteptam cu mândrie, nu cu frică, să înceapă un meci al României. Am simţit că avem siguranţă, avem valoare şi am simţit bucuria pură, bucuria adevărată. Am simţit că e seara în care contăm din nou în fotbal şi nu mai suntem trecuţi la capitolul “şi altele”. Şi toate aceste sentimente nu au venit întâmplător, ci au venit logic, “la pachet” cu o generaţie valoroasă şi nu “umflată”, din prea mult entuziasm sau de ochii lumii, cum s-a întâmplat cu altele. În spatele acestei calificări, a steagurilor purtate triumfător de băieţii lui Rădoi sau a băilor cu şampanie, această generaţie schimbă destine, mentalităţi şi aduce în vizor realităţi la care echipele naţionale trebuie să se adapteze şi mai mult de acum încolo, pentru ca serile “luminoase” ca cea de ieri să poată fi trăite mai des.

1. ...Ba mai sunt echipe mici!

Am auzit de prea multe ori expresia “nu mai sunt echipe mici!”. Înaintea meciurilor cu formaţii de anonimi, care n-au făcut nimic în fotbal sau după vreun rezultat ruşinos, cu un adversar mult mai slab cotat, indiferent că ne referim la naţionala mare sau la echipele de club. Aseară ne-am dat seama că am fost minţiţi în tot acest timp. “Generaţia de aur” a prezentului ne-a arătat că mai există echipe mici, doar că ele trebuie puse la respect de o echipă valoroasă şi că doar neputinţa echipei considerată mai mare le ridică nivelul acestora. România U21 n-a stat la “discuţii” cu băieţii din Liechtenstein şi a învins la scor, ca pe vremea lui Gică Hagi şi Gică Popescu. Deci se poate, chiar dacă unii membri ai naţionalei de seniori spun că astfel de victorii nu mai sunt posibile! În realitate, doar îşi ascund neputinţa.

2. Rădoi, pe urmele lui Ienei şi Iordănescu

Nu putem să nu ne gândim cât de mult s-a schimbat viaţa lui Rădoi în doar o lună. Selecţionerul care aseară a intrat în istorie este exemplul că norocul poţi să ţi-l cauţi, dacă nu să-l faci cu mâna ta. De la un antrenor fără diplomă de BAC, care a primit interzis să dea indicaţii la FCSB şi care s-a dus să-şi caute licenţa în Republica Moldova, Rădoi a ajuns cel mai în vogă tehnician român. Asta pentru că pare construit pentru aşa ceva. Are carismă, un discurs coerent, a ştiut să profite de moment şi, poate cel mai important, nu a intrat în jocurile de culise din campania pentru alegerile FRF. Mirel Rădoi n-a încercat să-l dea jos pe Burleanu. Şi-a dorit o carieră şi a avut şansa să o primească. I s-a “servit” o naţională cu potenţial, dar are un mare merit pentru victoria din Portugalia, care ne-a calificat, practic, la Euro. A avut norocul pe care trebuie să-l aibă cei cărora le este predestinat să fie mari antrenori. Peste mulţi ani prea puţin vor mai vorbi despre Isăilă, aşa cum puţini mai amintesc de faptul că Ienei a câştigat Cupa Campionilor cu o formaţie construită de Halagian sau cum puţini adaugă faptul că Iordănescu a lucrat totuşi cu “Generaţia de Aur” când îl numesc antrenorul secolului. Rămâne ciudata decizie a lui Daniel Isăilă de a renunţa la şansa vieţii, pentru nişte dolari oferiţi de locul 10 din Arabia Saudită.

3. Talent românesc, mentalitate occidentală

S-a vorbit mult despre regula under 21 a FRF şi munca lui Hagi, pentru crearea acestei generaţii. Plusul echipei naţionale de tineret este adus de un alt “ingredient” important: jucătorii crescuţi la cluburi din străinătate. În ax-ul ei central, echipa lui Rădoi are 3 fotbalişti care n-au prea avut treabă cu fotbalul românesc. Andrei Radu, Paşcanu şi Puşcaş sunt şcoliţi în străinătate, iar acest lucru s-a văzut în preliminarii. E inutil să mai vorbim despre atitudinea portarului Radu, plecat de la 15 ani în Italia. Cea mai bună apărare din preliminarii a fost condusă de Alex Paşcanu, care a învăţat fotbalul în Anglia, iar golgheterul naţionalei, George Puşcaş, a plecat de la 17 ani în Italia. N-ar trebui uitaţi nici Adrian Petre, Marco Dulca sau Mihai Dobre, fotbalişti care n-au jucat niciodată în Liga 1 sau Oaidă şi Rus, jucători crescuţi şi ei departe de ţară. Este succesul unei naţionale care a gândeşte diferit, pentru că a învăţat de la cei educaţi în mod diferit. Succesul noii ere, în care tinerii fotbalişti români pleacă imediat după ce-şi fac buletinul în medii care cresc campioni de peste un secol şi unde învaţă că există echipe mici şi că nu trebuie să se considere inferiori, indiferent cu cine joacă.

4. Performanţa - singura strategie de marketing

Calificarea naţionalei de tineret a arătat şi faptul că românii n-au uitat să fie suporteri. Din contră, românii îşi doresc să fie suporteri, îşi doresc să refacă drumul spre stadion, dar vor să aibă motiv ca să o facă. Media de spectatori din Liga I n-a avut nimic în comun cu media de spectatori de la ultimele două partide ale naţionalei mici. Românii iubesc în continuare fotbalul, ştiu să-l aprecieze, dar le e dor de performanţe şi sunt scârbiţi de mediocritate.

5. Generaţia care-l împacă pe Hagi cu Burleanu?

Performanţa de aseară ar putea pune capăt disputei dintre Gică Hagi şi FRF. După 5 ani, “Regele” a fost prezent la un meci al naţionalei mari şi este nelipsit de la meciurile naţionalei de tineret, unde Ianis chiar este Hagi. Este prima generaţie cu jucători importanţi crescuţi de Viitorul, care face performanţă. Echipa lui Gică Hagi a dat 7 fotbalişti primelor două naţionale, iar 6 dintre ei au fost utilizaţi de Contra sau Rădoi. Generaţia care merge la Euro arată că Viitorul nu este boicotat şi i-ar putea apropia pe Hagi şi Burleanu, chiar dacă “Regele” s-a aflat în tabăra opusă la ambele candidaturi ale actualului şef FRF.

6. Am revenit în fotbalul mare!

Dacă aruncăm o privire peste naţionalele calificate la europeanul din vara anului viitor, realizăm că performanţa reuşită de reprezentativa lui Rădoi este cea mai mare pentru fotbalul românesc de la Euro 2008 încoace. România este singura naţională care nu a fost cap de serie şi s-a calificat de pe primul loc din grupă. Vor fi doar 12 naţionale calificate în Italia şi San Marino, iar acestea reprezintă ţările care sunt “coloşii” Europei, în fotbal. După 10 ani, România este în acelaşi loc unde se află “spuma” fotbalului european şi viitoarele staruri ale acestui sport.

 

Articol scris de Vlad MĂCICĂŞAN

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.