Nu vă mai minţiţi! Suntem de Divizia C a Europei şi vom rămâne acolo. Vlad Măcicăşan, după România - Serbia 0-0

15 oct 2018 9983 afişări Nationala
Nu vă mai minţiţi! Suntem de Divizia C a Europei şi vom rămâne acolo. Vlad Măcicăşan, după România - Serbia 0-0 Foto Alexandru DOBRE - Mediafax

Înaintea meciului cu Serbia, FRF ne anunţa că 2018 este cel mai bun an al naţionalei din 2007 încoace. Parcă prindeam încredere. Ce mai contează că am bătut rezervele din Turcia, Suedia şi Chile sau pe “marile” echipe ale Finlandei, Israelului şi Lituaniei? Cine mai ţine minte asta? Sau cine mai ştie că Olanda ne-a dat 3-0 la Bucureşti? Să curgă optimismul! E varianta cea mai bună, atunci când realitatea s-ar putea să te sperie. Cu acest optimism au mers la stadion şi fanii echipei naţionale, care mai găsesc forţa să spere, dar au găsit acolo o realitate care pe unii mai naivi i-ar putea speria.

Realitatea din spatele cifrelor scoase în evidenţă de FRF este alta. Putem să le lăsăm minţiţi frumos de nişte rezultate care nu contează, cu naţionale experimentale sa care nu reprezintă nimic în fotbalul mare sau să vedem lucrurile cum sunt ele de fapt. Am jucat un soi de baraj, cu Serbia, în divizia C a fotbalul european. Un meci în care era obligatoriu să învingem pentru a spera că vom promova în divizia B. Am jucat acasă, cu un stadion plin, împotriva unei echipe fără principale vedete în echipa de start: Kolarov, Matic sau Milinkovic-Savic. În tot acest context care ne era favorabil, sârbii ne-au dominat din start. Au avut posesia, un joc coerent şi şanse de gol. Adică exact ceea ce noi ne-am fi dorit, dar n-am avut. Am avut în schimb emoţii, o linie de mijloc depăşită, o apărare cu care Anghel Iordănescu şi-ar fi făcut cruce la fiecare atac al lor şi o ofensivă unde Stanciu încearcă, dar nu poate şi unde Maxim căuta din priviri fundaşii Lituaniei pe care îi culca la pământ ca pe Playstation, dar ei nu mai erau.

Realitatea este că naţionala lui Contra n-a evoluat deloc, nici ca joc, nici ca valoare, faţă de anul trecut. Întinerirea forţată cu Drăguş şi Băluţă, care nu prea îşi găsesc locul nici la tineret, n-a adus vreun plus, iar ideea cu resuscitarea lui Tamaş... Fostul fundaş al naţionalei a arătat că nu se poate trăi din amintiri. A jucat de parcă avea gipsul lui Contra pe picior şi la meciul cu Lituania, iar astăzi a comis-o decisiv, ca să-şi lămurească situaţia. El nu are nicio vină, singura vină îi aparţine lui Contra, care nu i-a apreciat bine forma şi l-a expus pe finalul unei cariere, care nu trebuia să se încheia aşa la naţională.

Am avut noroc şi s-a terminat 0-0, dar norocul pare singurul nostru argument într-un duel cu o naţională “mai de Doamne, ajută” a Europei. În realitate această seară ne-a demonstrat că nivelul nostru este de divizia C a fotbalului european şi oricând de mult am încerca să-i apreciem pe actualii jucători importanţi ai naţionalei, ei au limite şi această generaţie nu va putea realiza mai mult. Poate cea a lui Ianis Hagi.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.